O tinerețe, vis frumos,
Cu zări senine și glas duios,
În taina inimii, adânc și mare,
Se-ascunde-o sfântă întrebare.

Ce-nseamnă-a fi cu-adevărat tânăr?
Să stai neclintit precum un brad.
Ce-nseamnă-a fi o tânără floare?
Să-mparți iubire și alinare.

Privind spre ceasul vieții tale
Și către filele din calendar,
Vezi cum se duc, pe-a vremii cale,
Zile ce nu se-ntorc măcar.

Tinerețea zboară ca un vis,
Ca roua dimineții pe câmpie,
Iar omul, prins în al lumii scris,
Uitând de veșnicie, se mângâie.

Și-atunci, în liniștea adâncă,
Te-ntrebi cu inima zdrobită:
Ce am semănat în viața mea?
Ce roadă voi culege cândva?

Ce folos de-ai fost puternic, mare,
Sau admirat de-atâta lume?
Dacă sufletul ți-e fără soare
Și n-ai trăit pentru Dumnezeu anume.

O, frate drag… o, soră iubită,
Veghează-ți astăzi viața toată!
Nu-ți păta haina tinereții
Cu praful greu al răutății.

Primește-L astăzi pe Iisus,
Cât harul încă nu s-a dus.
Că viața trece, timpul zboară,
Iar tinerețea nu-i comoară

Decât atunci când este dată
În mâna Domnului curată.
Căci fapta ta, la urmă, frate,
Va fi răsplata ce te-așteaptă.

Și când vei sta în fața Lui,
Nu anii vor vorbi atunci,
Ci roada vieții tale-ntregi,
Și cui ai ales să-I slujești.

O tinerețe, vis frumos,
Nu trece fără niciun rost.
Trăiește-ți viața pentru Domnul,
Căci numai El rămâne veșnic.